Istoric Malinois

Ciobănescul belgian există deja de mult timp că rasă, fiind menționat încă de prin anii 1700, la fermele din Belgia.  La sfârșitul anilor 1800 există în Belgia un septel eterogen de câini folosiți la pază și mănarea turmelor, a căror blană varia extrem de mult că textura și culoare.  Pentru a aduce puțină ordine în acest haos,  chinofilii pasionați din Belgia au constituit un grup de lucru,  sub conducerea prof. A. Ruel, de la Facultatea de Medicină Veterinară din Curenghem.

Rasă s-a născut oficial între 1891 și 1897, cu o clasificare în 4 ramuri, în funcție de culoare și blană.  Cele patru varietăți de ciobănesc belgian și-au primit numele după regiunea în care se găseau: Groenendael, Tervuren,  Laekenois și Malinois.  Standardele pentru aceste rase sunt identice, diferențele apărând numai la culoarea blănii, textura și lungimea acesteia că estetică, și diferența în temperament și aptitudini, în acestea excelând Malinois-ul. În 29 septembrie 1891 s-a fondat la Bruxelles Clubul Câinelui Ciobănesc Belgian, și, în același an, la 15 noiembrie prof. A. Ruel a organizat la Curenghem o adunare la care au participat 117 câini, prilej cu care a avut loc primul recensământ și s-au ales exemplarele etalon ale rasei.

 Anul următor a început adevărată selecție, practicandu-se o cosangvizare extremă în jurul câtorva exemplare etalon.  În 3 aprilie 1892 a fost redactat de către Clubul Câinelui Ciobănesc Belgian primul standard-foarte amănunțit-al rasei.  A fost admisă o singură rasă, cu varietăți de blană. În acea epoca, ciobănescul belgian era considerat un câine al “sarantocilor”, și rasei îi lipsea prestigiul, din care cauza, abia în 1901 primele exemplare au fost înscrise în Cartea de Origine a Societății Regale Saint-Hubert (L.O.S.H.).  În anii următori, corifeii chinologiei belgiene s-au dedicat, cu tenacitate și încăpățânare, muncii de omogenizare a rasei și de corijare a defectelor. Se poate spune că în 1910 tipul și caracterele ciobanescului belgian erau deja fixate.  În cursul istoriei ciobanescului belgian au existat numeroase controverse pe tema varietătilor și a culorilor admise, dar niciodată nu a existat vreun dezacord în ce privește morfologia,

caracteristicile și aptitudinile de muncă.

Nu doresc ca această scurtă istorie să devină plicitsitoare. Doresc să mentionez că de la înregistrarea oficială a rasei până în prezent,  Malinois-ul a fost prezent în toate domeniiile de utilizare a câinilor, de la câine de familie la MWD (military working dog). Malinois-ul este un actor extrem de important în toate campionatele de muncă (IPO, KNPV, Agility, Rescue ),  dominând podiumul cu fiecare ocazie.
Malinois-ul este de asemenea rasa care castigă teren în domeniul câinilor de serviciu, pază și protecție,  intervenție rapidă, în detrimentul ciobănescului german, fiind prezent în toate serviciile de poliție, jandarmerie și în cele militare.