Despre Malinois

Un insotitor profesionist Asa cum mentionam anterior, Malinois-ul este un caine extrem de devotat, de fapt umbra stapanului, si adora sa ia parte la orice activitate a sa… chiar insista. Simte foarte bine dispozitia acestuia si, din acest motiv, comunicarea non-verbala cu un astfel de caine atinge un nivel surprinzator. Se spune ca el stie ce simti, chiar inainte ca tu insuti sa stii. Inteligent, vigilent, dar in primul rand energic, Malinois-ul nu este recomandat celor care nu au suficient timp pentru cainele lor. Daca nu-i dati sarcini, isi gaseste singur, iar acestea, de cele mai multe ori, s-ar putea sa nu va fie pe plac.

Genetic si temperamental, cele patru varietati, astazi rase distincte, sunt foarte apropiate. Culoarea, lungimea si textura parului sunt singurele caracteristici care le diferentiaza si care au constituit, in acelasi timp, motivul unor mari dispute intre chinologii belgieni ai inceputului de secol.

Diverse opinii, mai mult sau mai putin intemeiate, sustineau legatura dintre culoarea parului si temperamentul acestor caini. S-a ajuns chiar la afirmatii ca: “Negrul este semn de putere si inteligenta, in timp ce roscatul tradeaza degenerarea”. Concluzii false si observatii subiective sunt aruncate asupra unor varietati pentru promovarea celorlalte.

In final, Tervuerenul, cu parul lung si roscat, Groenendaelul, cu parul lung si negru, Malinois, cu parul scurt si roscat, si Laekenois cu parul aspru si roscat, sunt toti omologati de catre Societe Royale Saint-Hubert in 1901, insa primul Ciobanesc Belgian inregistrat in Cartea de origine a S.C. Saint-Hubert este “Vos” – un Malinois din Antwerpen.

In prezent, cele 4 rase de Ciobanesti Belgieni sunt foarte populare, in special in randul pasionatilor concursurilor de dresaj, al politiilor din diverse tari, care lucreaza cu astfel de caini si, in general, in randul tuturor celor care au o viata activa si carora timpul le permite o astfel de companie “atomica”.

Malinois-ul este o companie profesionista si nu doar un caine de companie. Nu suporta pedepsele aspre, in schimb reactioneaza foarte bine la metodele de dresaj non-punitive, caci are o placere nemasurata de a-si multumi stapanul. El este un fel de “toate mi se-ntampla numai mie”. Este necesar sa cunoasca mediul in care urmeaza sa traiasca, sa ia contact cu ceilalti indivizi care il inconjoara, bipezi sau patrupezi, sa invete sa reactioneze, in functie de intensitatea stimulului, sa devina echilibrat.

Puiul de Malinois trebuie numaidecat socializat, altfel ajunge inevitabil in situatii neplacute.

Care este diferenţa dintre Malinois şi ciobănescul german?

Există diferenţă atât în construcţia corpului, cât şi în temperament. Malinois este un câine oarecum mai mic, cu oase mai uşoare. Malinois are postură dreaptă, stă întins pe degetele de la picioare, iar ciobănescul german are spatele lung, înclinat şi umblă mai mult pe talpă. Capul de Malinois este mai rafinat, mai cizelat, cu urechi mai mici, mai triunghiulare. Malinois are culoare brun-roşcată, iar capătul firului de păr este negru, în timp ce ciobănescul german are culoare brun-bronz, cu şaua tipică neagră. Se consideră că Malinois este mai agil, şi mai receptiv decât ciobănescul german, dar şi mai sensibil, ceea ce face ca antrenamentul să devină mai dificil.

Cum este temperamentul „sănătos” al rasei Malinois?

Temperamentul poate varia de la îndrăzneţ şi prietenos, la rezervat şi distant faţă de străini. Este important să recunoaştem că acea distanţare este foarte diferită de un temperament agresiv şi temător – care este întotdeauna incorect.

Temperamentul sănătos începe cu o linie de reproducţie bună, la care se adaugă legătura pozitivă cu proprietarul câinelui şi o bună socializare în perioada de pui – inclusiv expunerea la locuri noi, întâlnirea cu oameni cu diferite activităţi şi plimbările în lesă în locaţii familiare şi nefamiliare. Muşcătura, mârâiala, retragerea sau atitudinea de „nu mă atinge” sunt comportamente de nedorit la un Malinois. Nu vor fi niciodată, la nici un nivel, recompensate în ringul de show.

Unii pui de Malinois, în primul lor an de viaţă, trec prin faze emoţionale temporare şi ocazional se pot manifesta absurd, necontrolat, exuberant, neastâmpărat sau suspicios. Un Malinois bine crescut şi socializat va depăşi repede aceste comportamente şi arbitrii ar trebui să le treacă cu vederea la pui. Oricum, un Malinois adult care manifestă un comportament agresiv şi înfricoşător fie că este prost crescut sau slab socializat, fie, cel mai frecvent, ambele. Acesta este un temperament de neacceptat la un Malinois.

Ce fel de „cămin” este potrivit pentru un Malinois?

Proprietarul care-şi pregăteşte cel mai bine câinele Malinois este unul care are experienţă anterioară în antrenarea câinilor. Chiar şi aşa, mulţi dintre proprietari nu sunt pregătiţi pentru „intensitatea” personalităţii acestei rase. Orice ar face, o fac la maximum: fie că e vorba de muncă, joacă sau pur şi simplu să adore, o fac la nivel înalt. Malinois-ului îi place să fie inclus în toate activităţile: dacă vă place să faceţi jogging, să mergeţi în drumeţii, să alergaţi, să mergeţi pe bicicletă, să faceţi exerciţii de supunere, activităţi în aer liber sau doar să vă petreceţi timpul cu câinele dvs., atunci Malinois este o alegere bună pentru dvs. În orice caz, dacă petreceţi mult timp la locul de muncă, dacă trebuie să călătoriţi frecvent sau aveţi alte activităţi care vă ţin departe de câinele dvs., cu siguranţă nu aceasta este rasa potrivită pentru dvs..

Ce fel de antrenament necesită un Malinois?

Malinois este un câine activ, inteligent care necesită expunere timpurie la diverşi oameni şi câini, astfel ca pe când se maturizează să îi accepte. De asemenea, Malinois are nevoie de antrenamente care să-i controleze energia şi exuberanţa şi să le canalizeze spre alte activităţi folositoare. Pentru puii de Malinois se recomandă socializarea cu pui sau ore de grădiniţă pentru pui. Proprietarii care au pentru prima oară Malinois sunt uluiţi şi încântaţi de cât de repede învaţă şi cât sunt de sensibili la corecţie, dar tocmai aceste trăsături pot să le aducă neplăceri dacă proprietarii nu-şi găsesc timpul necesar antrenamentului adecvat sau dacă se combină corecţiile dure cu tehnici slabe de dresaj.

În ce activităţi excelează un Malinois?

Aproape în orice îi cere stăpânul să facă! Aproape că nu există să nu încerce orice l-ar încuraja stăpânul să facă. Aceşti câini excelează la disciplină, urmă, agilitate, sunt buni câini de turmă, la expoziţii, SCH, IPO şi alte sporturi de apărare, la detectie droguri si explozibil şi salvare, câini pentru poliţie şi armată şi de asemenea, fac aproape orice ar putea să facă un câine. Există Malinois care pot fi ademeniţi pe teren! Profesioniştii descriu Malinois ca fiind un câine foarte orientat spre joacă, deci totul reprezintă o joacă pentru el şi adoră să se joace.

Malinois este un câine agresiv?

Malinois este o rasă de „protecţie” – îşi va apăra stăpânul şi casa stăpânului. Oricum, un Malinois bine dresat, bine socializat şi bine antrenat va evalua cu calm fiecare situaţie şi va judeca bine fiecare răspuns. Nu ar trebui să fie agresiv sau nervos cu persoane sau situaţii străine. Câinii cu temperament slab sau cei care nu au fost socializaţi sau dresaţi pot fi duri – să mârâie sau să muşte din cauza fricii sau agresivităţii. Din acest motiv este important să vă cumpăraţi Malinois de la crescători care au linii de producţie cu temperament sănătos şi să obişnuiţi puii să se întâlnească de mici cu oameni noi şi cu căţei, astfel încât pe când se maturizează, să aibă o atitudine relaxată şi de acceptare.

Malinois sunt buni cu copiii?

Da, mai ales atunci când cresc împreună. Dacă nu sunt crescuţi împreună cu copiii, cât sunt tineri, trebuie să li se dea multiple ocazii să întâlnească şi să interacţioneze cu copii. Totuşi, nu uitaţi că este un câine relativ mare, foarte activ şi care reacţionează foarte repede. Ca şi cu orice astfel de câine, nu trebuie lăsaţi nesupravegheaţi cu copii foarte mici sau neastâmpăraţi.

Ce probleme de sănătate poate avea un Malinois?

În general, sunt câini sănătoşi, cu o medie de viaţă de 10-14 ani. Totuşi, sunt susceptibili de displazie de şold – infirmitate moştenită genetic – deci este important ca atunci când cumpăraţi un pui, să vă asiguraţi că ambilor părinţi li s-au verificat şoldurile şi au certificate cu calificativ bun sau excelent. În general, crescătorii vor spune despre vreun strămoş sau de un baraj că ar fi OFA excelent sau OFA bun (OFA – organizaţia canină ortopedică). Dacă nu prezintă acest certificat, întrebaţi care este cauza.