Canisa de Ciobanesc Belgian Malinois

Standard malinois

CiciPREZENTARE GENERALĂ
AKC(http://www.akc.org/breeds/belgian_malinois/)
Ciobănescul belgian Malinois este un câine bine proporţionat, cu o ţinută extrem de mândră a capului şi gâtului. Câinele este puternic, agil, musculos, alert şi plin de viaţă. Stă drept pe cele patru picioare şi privit din lateral, linia imaginară superioară cu picioarele din faţă şi cele din spate aproape că formează un pătrat. Întreaga conformaţie dă impresia de soliditate şi putere, dar fără volum. De obicei, masculul este ceva mai impresionant şi mai mare decât femela care are un aspect distinct feminin.
UKC(http://www.ukcdogs.com/WebSite.nsf/Breeds/BelgianShepherdDog)
Ciobănescul belgian este un câine bine proporţionat, elegant, de mărime medie. Prin ţinuta sa majestuoasă şi prin forma armonioasă, ciobănescul belgian dă impresia de robusteţe elegantă. Este un câine rezistent, obişnuit să trăiască în aer liber şi clădit să facă faţă intemperiilor şi schimbărilor atmosferice – atât de frecvente în clima belgiană. Eleganţa şi expresia lui denotă o mare tărie de caracter, făcându-l un mândru reprezentant al raselor de câini ciobăneşti.
FCI(http://www.fci.be/nomenclatures_detail.asp?lang=en&file=group1)
Ciobănescul belgian este un câine mijlociu, cvadratic, armonios proporţionat, combinând eleganţa şi forţa cu musculatura suplă şi puternică; rustic, obişnuit cu viaţa în aer liber şi făcut să reziste frecventelor variaţii atmosferice ale climei belgiene.
Prin armonia formei şi prin postura sa cu capul ridicat, ciobănescul belgian dă impresia acelei forţe elegante care a devenit moştenirea reprezentanţilor selecţionaţi pentru rasele de câini utilitari. Ciobănescul belgian trebuie arbitrat în postura sa naturală, fără contact fizic cu conductorul.
MĂRIMEA
AKC
Masculii au 24-26 inch înălţime, iar femelele 22-24 inch; măsurarea se face la greabăn. Masculii cu înălţimea sub 23 de inch sau peste 27 inch, iar femelele sub 21 inch sau peste 25 inch se descalifică. Lungimea, măsurată de la stern la crupă, trebuie să fie egală cu înălţimea, dar femelele pot fi puţin mai lungi. Câinele cvadratic este cel perfect. Structura osoasă este oarecum grea în proporţie cu înălţimea, astfel încât câinele este bine proporţionat, fără a fi un câine greoi sau voluminos, nici fusiform sau cu picioare mari.
UKC
Dimensiunile de dorit sunt: pentru masculi 23″ – 26½”, iar pentru femele 21″ – 24½”.
FCI
Înălţimea la greabăn:
Înălţimea ideală la greabăn la masculi este de 62 cm, iar la femele de 58 cm.
Limite: 2 cm mai puţin, 4 cm în plus.
Greutatea:
Masculi 25-30 kg; femele 20-25 kg.
Măsurători:
Dimensiuni medii normale pentru un mascul ciobănesc belgian cu 62 cm la greabăn.
– Lungimea corpului: 62 cm.
– Lungimea capului: 25 cm.
– Lungimea spatelui – 41 cm.
– Circumferinta pieptului – 75 cm.
– Adancimea pieptului – 31 cm.
– Distanta pamant-piept – 31 cm.
– Lungimea capului – 25 cm.
– Lungimea botului: 12,5-13 cm.
CAPUL
AKC
Capul este bine conturat şi puternic, fără să fie greu; mărimea generală este proporţionată la corp. Expresia indică stare de alertă, atenţie şi este gata de acţiune, iar privirea este inteligentă, întrebătoare. Ochii sunt maro, de preferat maro închis, de mărime medie, uşor migdalaţi, fără a fi proeminenţi, pleoapele sunt conturate cu negru. Urechile seamănă ca formă cu un triunghi echilateral, ridicate, ţepene şi proporţionate cu mărimea capului. Colţul extern al urechii nu trebuie să coboare sub linia centrală a ochiului. Urechile atârnate ca la câinii de vânătoare sau urechile semi-ciulite se descalifică. Partea superioară a craniului este mai degrabă plată decât rotunjită, cu lăţimea aproximativ egală cu lungimea, dar nu mai lată. Stopul este moderat. Botul este moderat ascuţit, evită tendinţa de forfecare şi este aproximativ egal ca lungime cu calota craniană. Planurile botului şi calotei craniene sunt paralele. Maxilarele sunt puternice. Nasul este negru, fără zone decolorate. Buzele sunt strânse, mici, negre, fără rozul mucoasei pe exterior. Ciobănescul belgian are muşcătura puternică, cu dinţi albi, bine înrădăcinaţi; muşcătura este în foarfece sau la nivel. Prognatismul fie inferior, fie superior, se consideră defect. Prognatismul inferior în care doi sau mai mulţi incisivi superiori pierd contactul cu doi sau mai mulţi incisivi inferiori, se descalifică. Lipsa unuia sau mai multor dinţi reprezintă un defect serios.
UKC
Capul este fin cizelat, lung fără exagerare şi slab. Craniul şi botul au aproximativ aceeaşi lungime, botul fiind uşor în avantaj; fapt care dă capului impresia de finalizare. Defect: cap prea lat sau prea greu; sau un cap prea ascuţit, prea asemănător cu cel al vulpii. CRANIUL – lăţime medie în comparaţie cu capul. Fruntea este mai degrabă plată decât rotunjită. Occiputul nu este accentuat. Din profil, linia superioară a craniului este paralelă cu linia imaginară trasată de la bot. BOTUL – de lungime aproximativ egală cu lungimea craniului, se îngustează treptat spre nas. Linia superioară a botului este dreaptă şi din profil este paralelă cu linia imaginară trasată de la craniu. Gura este bine despicată. Când gura este deschisă, colţurile sunt bine conturate în spate şi sunt în aceeaşi linie cu ochii. STOPUL – moderat. Defect: stopul excesiv sau lipsa lui. NASUL – negru, cu nări bine deschise. Defect: lipsa pigmentării exterioare. BUZELE – textură subţire, bine întinse, pigmentate puternic, fără a permite prezenţa membranelor mucoase roşii când gura este închisă. Defect: lipsa pigmentării exterioare. OBRAJII – uscaţi şi plaţi, deşi musculoşi. OCHII – dimensiune medie, nici proeminenţi, nici înfundaţi. Formă migdalată, maro, de preferat maro închis. Privirea este directă, vioaie, inteligentă şi întrebătoare. Pleoapele sunt conturate cu negru. Defect: ochi foarte deschişi şi rotunzi. URECHILE – situate sus, triunghiulare şi bine ridicate. Urechile sunt mici spre medii şi proporţionale cu lungimea capului şi cu mărimea câinelui. Concavitatea urechii (concha) este bine curbată la bază. Baza urechii nu coboară sub linia imaginară trasată de la unghiul ochiului. DENTIŢIA – maxilarele sunt bine dezvoltate, cu 42 dinţi puternici, albi, cu muşcătură în foarfece. Se acceptă muşcătura la acelaşi nivel a incisivilor. Aşa-numita muşcătură „în cleşte” a fost preferată de ciobani. Defect: lipsa unuia sau mai multor premolari sau molar(i). Lipsa unui singur premolar (PMI) nu se penalizează.
FCI
Postură înaltă, lung, fără a fi exagerat, rectiliniu, bine conturat şi uscat. Craniul şi botul sunt aproximativ de aceeaşi lungime, cu o uşoară înclinare a botului, fapt care dă o ultimă finisare a capului.
REGIUNEA CRANIANĂ:
Lăţime medie, proporţională cu lungimea capului, cu fruntea mai degrabă plană decât rotunjită, cu scobitura frontală nu prea pronunţată; din profil, linia capului este paralelă cu linia imaginară trasă de-a lungul botului; creasta occipitală puţin dezvoltată; crestele orbitale şi arcurile zigomatice nu sunt proeminente.
Stopul: moderat.
REGIUNEA FACIALĂ:
Nasul sau Trufa: negru.
Botul: lungime medie şi bine conturat sub ochi; se îngustează treptat spre nas, ca un ic alungit; puntea nazală dreaptă şi paralelă cu continuarea liniei superioare frontale; gura bine despicată, adică atunci când este deschisă, comisurile bucale sunt trase înapoi, iar maxilarele sunt bine diferenţiate.
Buzele: subţiri, strânse, bine pigmentate.
Maxilarele/dinţii: dinţi albi, puternici, bine înrădăcinaţi în maxilarele bine dezvoltate. Muşcătură în foarfece; muşcătura în cleşte, preferată de ciobani, este permisă. Dentiţie completă, conform formulei dentare; lipsa a 2 premolari1 (2 P1) se acceptă, iar molarii 3 (M3) nu se iau în considerare.
Obrajii: uscaţi şi relativ plaţi, deşi musculoşi.
Ochii: mărime medie, nici proeminenţi, nici înfundaţi, uşor migdalaţi, situaţi oblic, de culoare maronie, de preferat maro închis; pleoape conturate cu negru; privire directă, vioaie, inteligentă şi întrebătoare.
Urechile: mai mici, aşezate sus, de formă triunghiulară, urechea externă rotunjită, vârfuri ascuţite, ridicate sus şi verticale când câinele este în alertă.
GÂTUL/ LINIA SUPERIOARĂ/ CORPUL
AKC
Gâtul este rotund şi suficient de lung ca să permită ţinuta mândră a capului. Se îngustează dinspre corp spre cap. Linia superioară este, în general, uniformă. Greabănul este uşor mai înalt şi înclinat spre spate; spatele trebuie să fie uniform, drept şi ferm de la greabă la crupă. Crupa este de lungime medie şi se înclină treptat. Corpul dă impresia de putere fără a fi greoi. Pieptul nu este voluminos, dar este adâncit, ajungând până la nivelul încheieturii cotului.Linia inferioară formează o curbură ascendentă fină, de la cel mai inferior punct al pieptului, până la abdomen. Abdomenul este moderat dezvoltat, nici supt, nici nu atârnă. Secţiunea spatelui, văzută de sus, este relativ scurtă, lată şi puternică. Coada este puternică la bază, în repaus trebuie să ajungă până la încheietura gleznei. Când câinele este în acţiune, este uşor ridicată şi curbată spre vârf, dar fără să formeze „covrig”. Coada ruptă sau tăiată se descalifică.
UKC
Gâtul este bine definit. Este uşor alungit şi musculos, fără a fi voluminos, se lărgeşte treptat spre umeri. Ceafa este foarte uşor arcuită. Corpul este puternic, fără a fi greoi. Lungimea, măsurată de la punctul umărului la capătul crupei (osul iliac), este aproximativ egală cu înălţimea la greabăn. La femele, lungimea poate să depăşească puţin înălţimea la greabăn. PIEPTUL – Văzut din faţă, pieptul nu este prea larg, dar nici nu e îngust. Cutia toracică nu este prea largă, dar în compensaţie, este adâncită şi înclinată. Coastele sunt arcuite în partea superioară şi plane pe părţile laterale. GREABĂNUL – accentuat. SPATELE – spatele şi regiunea lombară/şalele sunt late, drepte, puternice şi scurte. CRUPA – foarte puţin înclinată. Lată, dar fără exagerare. ABDOMENUL – moderat dezvoltat, nici nu atârnă, nici nu e suptă. Prelungeşte într-o curbă armonioasă, linia pieptului.
FCI
GÂTUL bine definit, uşor alungit, musculos, lăţindu-se treptat spre umeri, fără guşă, ceafa uşor arcuită.
CORPUL: puternic, fără a fi greoi; lungimea, de la punctul umărului la punctul crupei, aproximativ egală cu înălţimea la greabăn.
Linia superioară: linia superioară a spatelui şi şalelor este dreaptă.
Greabăn: pronunţat.
Spate: ferm, scurt, cu musculatură bine reprezentată.
Şale: solide, scurte, destul de late, musculoase.
Crupa: cu musculatură bine reprezentată, foarte puţin înclinată, suficient de lată, dar nu exagerat.
Pieptul: puţin lat, dar lăsat în jos; partea superioară a coastelor arcuită; văzut din faţă, partea anterioară a pieptului este puţin lată, dar nu este îngustă.
Linia inferioară: începe sub piept şi se ridică uşor, într-o curbă armonioasă, spre abdomenul nici supt, nici gras, ci uşor ridicat şi moderat dezvoltat.
COADA: pine prinsă, puternică la bază, de lungime medie, ajungând cel puţin până la gleznă, dar e de preferat să fie mai lungă; în repaus, este lăsată în jos, cu vârful curbat înapoi, la nivelul gleznei; este mai ridicată în mişcare, dar fără să depăşească linia orizontală, curbura dinspre vârf devenind mai accentuată, dar fără să formeze vreodată „covrig” sau altă deviere.
PIELEA: elastică, dar întinsă pe tot corpul; marginile buzelor şi pleoapelor, bine pigmentate.
MEMBRELE ANTERIOARE
AKC
Membrele anterioare sunt musculoase, fără a fi voluminoase în exces. Omoplatul este lung şi oblic, plat, aşezat astfel încât să formeze un unghi ascuţit cu braţul. Picioarele sunt drepte, puternice şi paralele între ele. Osul este mai degrabă oval decât rotund. Lungimea şi substanţa sunt în bună proporţionale cu mărimea câinelui. Metacarpienele sunt de lungime medie, puternice şi foarte puţin înclinate. Ghearele pot fi îndepărtate. Labele sunt rotunde (ca de pisică), cu perniţe bine reprezentate, cu degetele curbate şi apropiate. Unghiile sunt puternice şi negre cu excepţia când sunt albe şi se potrivesc cu culoarea albă a vârfului degetului.
UKC
Ciobănescul belgian are o structură scheletică solidă, uscăţivă, cu musculatură puternică. OMOPLAŢII – omoplaţii sunt lungi şi oblici, bine prinşi, formând cu braţul (humerusul) un unghi suficient care să asigure mişcarea liberă a cotului. Braţele sunt aşezate aproape de corp. Se mişcă în direcţia paralelă cu axa longitudinală a corpului. ANTEBRAŢELE – lungi, cu musculatură bine reprezentată. Metacarpienele – scurte, puternice, uşor înclinate. LABELE DIN FAŢĂ – rotunde. Degetele sunt curbate şi destul de compacte. Perniţele sunt dense şi elastice. Unghiile sunt închise la culoare şi puternice.
FCI
Privire generală: schelet solid, dar nu greoi; musculatură uscăţivă şi puternică; membrele anterioare drepte şi perfect paralele văzute din faţă.
Omoplaţii: lungi şi oblici, bine prinşi, formând cu humerusul un unghi care măsoară, în mod ideal 110-115 grade.
Braţul: lung şi suficient de oblic.
Cotul: ferm, fără a fi rotat nici spre interior, nici spre exterior.
Antebraţul: lung şi drept.
Încheietura labei (carpul): foarte ferm şi diferenţiat.
Metacarpul: puternic şi scurt, poate fi perpendicular la sol, dar e posibil să fie foarte puţin înclinat în faţă.
Labele: rotunde, labe de pisică; degetele arcuite şi compacte; perniţele groase şi elastice; unghiile închise la culoare şi puternice.

MEMEBRELE POSTERIOARE
AKC
Angulaţia membrelor posterioare este în echilibru cu membrele anterioare; unghiul de la nivelul gleznei este relativ ascuţit deşi ciobănescul belgian nu trebuie să prezinte angulaţie extremă. Partea superioară şi cea inferioară a femurului ar trebui să fie aproximativ paralele cu omoplatul , respectiv cu braţul. Labele sunt proporţionale cu mărimea câinelui; mai degrabă ovale decât rotunde. Labele sunt paralele între ele. Oasele femurale trebuie să fie acoperite de muşchi. Dacă există pinteni, trebuie îndepărtaţi. Metatarsienele sunt de lungime medie, puternice, şi uşor înclinate. Membrele posterioare pot fi uşor alungite, cu degetele curbate, compacte şi cu perniţe bine reprezentate. Unghiile sunt puternice, negre sau albe când se potrivesc cu vârful alb al degetului.
UKC
Puternice, fără să fie greoaie. Picioarele sunt perpendiculare pe sol, mişcându-se în acelaşi plan cu membrele anterioare. FEMURUL – lat şi cu musculatură bine reprezentată. GENUNGHELE – lung, lat, cu muşchi, cu angulaţie moderată, fără exagerare. TARSIENELE– scurte, late cu muşchi. Privite din spate, sunt perfect paralele între ele. METATARSIENELE POSTERIOARE – solide şi scurte. Dacă există pinteni, trebuie îndepărtaţi. LABELE POSTERIOARE – uşor ovale, cu degete curbate şi foarte compacte. Perniţe dense şi elastice. Unghiile sunt negre şi puternice. COADA este bine înfiptă şi de lungime medie şi se întinde până la nivelul articulaţiei gleznei, cu vârful curbat uşor spre înapoi. Când este în acţiune, câinele o ridică mai sus, iar curbura se accentuează spre vârf, dar niciodată nu formează covrig sau orice altă deviere. (Coada nu deviază de la linia centrală.) Defect: coada purtată prea sus, în covrig sau în afara liniei mediane.
FCI
Privire generală: Puternice fără să fie greoaie; din profil, membrele posterioare sunt drepte, iar privite din spate, sunt perfect paralele.
Femurul: lungime medie, late şi cu musculatură puternică.
Genunchele: aproximativ pe linia verticală de la şold; angulaţie normală.
Jaretul: de lungime medie, lat şi cu muşchi.
Tarsienele: apropiate de sol, late, cu muşchi şi cu angulaţie moderată.
Metatarsienele: solide şi scurte; pintenii nu sunt de dorit.
Labele: ovale; degetele arcuite şi bine închise; perniţele sunt dense şi elastice; unghiile negre şi puternice.

ROBA
AKC
Blana este destul de scurtă, cu firul de păr drept, destul de gros ca să fie rezistentă la vreme, cu sub-păr dens. Este foarte scurt pe cap, urechi şi pe membrele inferioare. Blana este oarecum mai lungă în jurul gâtului (unde formează un fel de coamă), pe coadă şi pe partea posterioară a jareţilor. Blana trebuie să se „conformeze” corpului, fără să atârne sau să stea în afară.
UKC
Părul este bogat şi dens, conferind o bună protecţie împotriva umezelii şi frigului. Sub-părul este foarte dens, corespunzând condiţiilor climaterice. Deoarece lungimea, direcţia de creştere şi aspectul sunt diferite la câinii ciobăneşti belgieni, acest aspect a fost adoptat ca şi criteriu de diferenţiere a varietăţilor de ciobăneşti belgieni. La toate varietăţile, blana trebuie să fie abundentă, densă şi cu o textură bună, formând cu sub-părul lânos, un excelent înveliş protector. Păr Scurt (Malinois) – părul este scurt pe cap, pe partea externă a urechilor şi pe partea inferioară a picioarelor. Pe restul corpului este scurt, mi gros la nivelul cozii şi în jurul gâtului, unde formează un fel de guleraş care începe la baza urechi şi se întinde spre gât. În plus, membrele inferioare posterioare sunt acoperite de păr mai lung, în franjuri. Blana este groasă, deasă cu textură fermă, cu sub-păr lânos. Blana se conformează după corp, fără să atârne sau să se îndepărteze de corp. Distribuţia părului pe coadă este asemănătoare spicului de grâu. Defecte: sub-păr insuficient pentru a forma stratul dublu. Păr ondulat. Păr prea lung.
FCI
Deoarece la ciobăneştii belgieni blana diferă în lungime, direcţie de creştere, aspect şi culoare, tocmai aceste particularităţi au fost adoptate ca şi criterii de diferenţiere a celor patru varietăţi ale rasei: Groenendael, Tervueren, Malinois şi Laekenois.
Aceste patru varietăţi sunt arbitrate separat şi fiecare poate fi premiat C.A.C., C.A.C.I.B. sau cu titlu de rezervă.
ROBA:
La toate varietăţile, părul trebuie să fie des, lipit de corp, cu textură bună, cu sub-păr lânos care formează un excelent înveliş protector.
Părul este foarte scurt pe cap, pe partea externă a urechilor şi pe partea inferioară a picioarelor. Este scurt şi pe restul corpului, mai des pe coadă şi în jurul gâtului unde formează un „şorţ” începând de la baza urechilor şi până la nivelul gâtului. De asemenea, partea posterioară a coapselor este acoperită cu păr mai lung, în franjuri. Coada este în formă de spic de grâu, dar nu formează ic. Malinois este rasa cu păr scurt.
Culori
AKC
Culoarea de bază este brun-roşcat, arămiu, cu vârfurile firelor de păr negre. Masca şi urechile sunt negre. Părţile inferioare ale corpului, coada şi „pantalonaşii” au o culoare mai deschisă (maro deschis), dar maro spălăcit este defect. Culoarea trebuie luată în considerare ca punctaj final, nu înaintea structurii sau temperamentului. Vârfurile degetelor pot fi albe şi este permisă o pată albă pe stern, dar să nu se întindă până la gât. Alte pete albe decât cele menţionate sunt defecte.
UKC
Malinois are păr scurt, înspicat cu negru, ca şi cărbunele, altfel decât negru, cu mască întunecată. O pată albă mică până la medie se permite pe stern, iar vârfurile degetelor pot fi albe. Înspicarea cu alb sau gri pe bot este admisă. Corpul – brun-roşcat şi negru (toată gama de culori de la bej la gri) şi înspicat cu negru. În mod caracteristic, roba este dublu pigmentată, vârful fiecărui fir de păr fiind înnegrit. La masculii maturi, această înnegrire este mai pronunţată mai ales pe umeri, pe spate şi pe cutia toracică, în dreptul coastelor. Părţile inferioare ale corpului, coada şi pantalonaşii sunt de culoare crem-gri sau bej deschis. O dată cu creşterea în vârstă, roba devine mai închisă la culoare. La femele şi la masculii tineri, se permite o limită de toleranţă. Coada, are culoare mai închisă spre vârf. Defecte: lipsa înspicării cu negru la maturitate. Înnegrirea excesivă cu tendinţă spre formarea unei şei negre, negru în pete. Botul – are mască neagră. Cea mai apreciată mască este cea pronunţată; aceasta cuprinde buzele superioare, buzele inferioare, colţurile gurii şi pleoapele ochilor într-o zonă mai închisă la culoare. Urechile sunt închise la culoare. Se acceptă o mască deschisă sau cap cu mai mult negru. Defecte: mască minimă.
Descalificare (la toate varietăţile de ciobănesc belgian): albinismul.
FCI
Masca: la Malinois masca trebuie să fie foarte pronunţată, să tindă să cuprindă buza superioară, cea inferioară, colţurile buzelor şi pleoapele într-o singură zonă neagră. Este necesar un minimum de şase puncte de pigmentare a pielii: cele două urechi; cele două pleoape superioare, buzele – superioară, respectiv inferioară – care trebuie să fie negre.
Înspicarea neagră: înseamnă că firul de păr are vârful negru şi umbreşte culoarea de bază. Înnegrirea nu trebuie să apară în pete mari sau în dungi.
Malinois: doar brun-roşcată cu înspicare neagră şi cu mască neagră.
La toate varietăţile de ciobănesc belgian se tolerează puţin alb pe piept şi pe degete.
MIŞCAREA
AKC
Mişcarea este lină, uşoară şi liberă, aparent niciodată plictisită, afişând uşurinţă în mişcare. La Malinois, în mişcarea rapidă, picioarele, atât cele anterioare, cât şi cele posterioare, converg spre linia centrului de greutate, în timp ce linia superioară rămâne fermă, la acelaşi nivel, paralelă cu direcţia de mişcare. Această rasă tinde să se mişte mai degrabă în cerc decât în linie dreaptă.
UKC
Mişcarea are loc la nivel cu solul, fără efort şi aparent neobosit. Ciobănescul belgian de obicei este în mişcare şi este apt de lucru toată ziua. Deoarece a fost dezvoltat ca şi câine de turmă şi datorită temperamentului său exuberant, tinde să se mişte mai degrabă în cerc, în jurul stăpânului, decât în linie dreaptă.
FCI
Vioi şi liber în orice pas; ciobănescul belgian este bun la galop, dar mişcarea sa normală este să meargă la pas şi la trap. Membrele se mişcă paralel cu planul median al corpului. La viteză mai mare, picioarele se apropie mai mult de planul median; la trap, apropierea este medie, mişcarea fiind egală şi uşoară, cu conduct posterior bun, iar linia superioară a corpului rămâne strânsă, membrele anterioare nefiind ridicate prea sus. Întotdeauna în mişcare, ciobănescul belgian, pare neobosit; mişcarea sa este rapidă, vioaie şi elastică. La viteză maximă este capabil să schimbe brusc direcţia. Datorită caracterului său exuberant şi dorinţei de protecţie şi apărare, are tendinţă clară de a se mişca în cerc.
CARACTERISTICI
AKC
Temperamentul corect este esenţial caracterului de lucru a ciobănescului belgian Malinois. Este stăpân pe sine, fără să afişeze timiditate sau agresivitate în situaţii noi. Poate fi rezervat, dar este afectuos cu oamenii cunoscuţi. În mod natural este protector cu stăpânul şi proprietatea lui, fără a fi exagerat de agresiv. Malinois posedă o puternică dorinţă de lucru, este rapid şi răspunde la comenzile stăpânului. Temperamentul defectuos se penalizează.
UKC
Câinele ciobănesc belgian a fost dezvoltat ca rasă în Belgia, ca şi câine de turmă. Este entuziast şi remarcabil de rapid. Prezintă o tendinţă naturală de a fi în mişcare. A fost dezvoltat ca şi câine de rezistenţă – trebuie să se mişte toată ziua ca să adune turma şi s-o apere de prădători de toate felurile. Pe lângă abilitatea înnăscută de gardian al turmelor, este un excepţional câine de pază, un apărător curajos şi tenace al stăpânului şi al familiei. Este vigilent şi răspunde prompt la comenzile stăpânului. Dacă este deosebit de loial celor pe care îi cunoaşte şi îi iubeşte, când e vorba de străini devine rezervat.
FCI
Ciobănescul belgian este un câine atent şi activ, plin de energie şi mereu gata de acţiune. Pe lângă abilitatea înnăscută de pază a turmei de oi, de asemenea este şi cel mai bun câine de pază a proprietăţii. Fără ezitare îşi apără stăpânul cu încăpăţânare şi agilitate. Întruneşte toate calităţile necesare unui câine de turmă, de pază de apărare şi de serviciu. Temperamentul său vioi, alert şi stăpânirea de sine, fără teamă sau agresivitate sunt evidente din postura sa, din expresia atentă a ochilor sclipitori.
La arbitraj, ar trebui sa se ia în considerare temperamentul calm şi netemător.
DEFECTE
AKC
Gradul de penalizare a câinelui depinde de gravitatea devierii de la standard şi de gradul de afectare a abilităţii de muncă a câinelui dată de respectivul defect.
UKC
Mascul de tip femelă; femelă de tip mascul. Ciobănescul belgian este un câine de turmă şi se penalizează orice defect care afectează abilitatea sa de muncă în orice condiţii climaterice.
FCI
Orice deviere de la punctele anterioare se consideră defect, iar seriozitatea cu care se penalizează este direct proporţională cu gradul defectului.
Aspectul general: şleampăt, fără eleganţă. Prea fragil sau prea subţire. Mai mult lung decât înalt. Încadrarea într-un dreptunghi.
Capul: greoi, prea puternic, fără paralelism, insuficient cizelat sau uscăţiv. Fruntea prea rotunjită. Stopul prea accentuat sau prea şters. Botul prea scurt sau ciupit. Nas roman. Sprâncene sau arcade zigomatice prea proeminente.
Nasul, buzele şi pleoapele: urme de depigmentare.
Dentiţia: incisivi prost aliniaţi. Defect serios: lipsa unui incisiv (1I), unui premolar 2 (1P2), unui premolar 3 (1P3) sau lipsa a trei premolari 1 (3P1).
Ochii: de culoare deschisă, rotunzi.
Urechile: mari, lungi, prea largi la bază, jos aşezate, purtate în afară sau înăuntru.
Gâtul: subţire, scurt sau poziţionat adânc.
Corpul: prea lung; cutia toracică prea largă (cilindrică).
Greabăn: plat, lăsat.
Linia superioară: spate şi/sau şale lungi, slabe, căzute sau arcuite.
Crupa: prea înclinată, prea bine reprezentată.
Linia inferioară: prea mult sau prea puţin lăsată; burta prea mare.
Coada: aşezată prea jos; purtată prea sus, dacă formează covrig sau dacă este cu devieri.
Membrele: osatură prea fragilă sau prea grea; poziţie defectuoasă din profil (de ex. chişiţele anterioare prea înclinate sau încheieturi slabe), din faţă (labele întoarse spre interior sau spre exterior, coate orientate spre exterior, etc.) sau din spate (labele posterioare prea apropiate, prea depărtate sau în formă de butoi, jareţii apropiaţi sau deschişi, etc.); angulaţie insuficientă sau exagerată.
Labele: desfăcute.
Mişcarea/aplombul: paşi prea mici, prea scurţi, elan slab, transmisie posterioară slabă, paşi înalţi în acţiune.
Roba: la toate cele patru varietăţi – sub-păr insuficient.
La Malinois: păr semi-lung unde ar trebui să fie scurt; păr neted; fire de păr aspre în zonele cu păr scurt; robă ondulată.
Culoarea: la toate cele patru varietăţi – marcaj alb pe piept în formă de cravată; pete albe pe labe, care se întind dincolo de degete.
La Malinois: colorit tigrat, nuanţe insuficient de calde; insuficientă sau prea multă înspicare cu negru sau dispusă pe corp în pete; mască insuficient reprezentată. Culoarea brun-roşcată prea deschisă; culoarea de bază spălăcită se consideră defect serios.
Temperament: specimenele fără încredere de sine sau exagerat de nervoase.
ELEMENTE DE DESCALFICARE:
AKC
Masculi sub 23 de inch sau peste 27 inch şi femele sub 21 inch sau peste 25 inch. Urechi atârnate ca la câinii de vânătoare sau urechi semi-ridicate. Muşcătura în care doi sau mai mulţi incisivi superiori pierd contactul cu doi sau mai mulţi incisivi inferiori. Coada tăiată sau ruptă.
UKC
Criptorhidie uni- sau bilaterală. Răutate sau timiditate extreme. Brevignatism, prognatism, Muşcătura în care se pierde contactul cu doi incisivi. (Notă: pierderea contactului dată de faptul că incisivii centrali sunt scurţi nu se arbitrează dacă muşcătura este corectă din celelalte puncte de vedere.) Urechi atârnate. Marcaje albe intense în altă parte decât la vârful degetelor, pe piept sau înspicarea pe bot. Albinismul. Coada ruptă sau tăiată. Masculi sub 23″ sau peste 26 ½”. Femele sub 21″ sau peste 24½”. La Malinois, lipsa culorii negre într-una sau mai multe din următoarele: la baza urechii, sprâncene, pe marginile botului şi pe maxilarul inferior.

FCI

Temperament: specimene agresive sau timide.
Aspect general: lipsa tipicului rasei.
Dentiţia: brevignatism, prognatism, chiar dacă se păstrează contactul (muşcătură în foarfece inversă); muşcătură încrucişată; absenţa unui canin (1C), a unui carnasier superior (1P4) sau a unui carnasier inferior (1 M1), a unui molar (1 M1 – maxilar superior – sau 1 M2; M3 nu se ia în considerare), un premolar 3 (1P3) plus un alt dinte sau în total trei dinţi (cu excepţia premolarilor 1) sau mai mulţi.
Nas, buze, pleoape: depigmentare accentuată.
Urechi: atârnate sau susţinute artificial.
Coada: lipsă sau scurtată la naştere sau tăiată; purtată prea sus curbată sau în formă de covrig.
Roba: lipsa sub-părului.
Culoarea: orice culoare care nu corespunde celor descrise; marcaje albe prea extinse pe piept, mai ales dacă se întind până la gât; alb pe labe dincolo de jumătatea chişiţelor, formând „şosete”. Marcaje albe oriunde în altă parte decât degete şi piept; lipsa măştii, inclusiv bot mai deschis la culoare decât culoarea de pe restul corpului.
Talie: in afara limitelor descrise.
Nota bene: masculii trebuie să aibă cele două testicule normale, complet coborâte în scrot.


2 Responses to “Standard malinois”
  • CESAR GAMINO July 5th, 2012 at 11:24 am

    i want to purchase a puppy.im in sacramento ca, USA my telephone number is (916)-856-2194

  • CESAR GAMINO July 5th, 2012 at 11:25 am

    i would like to purchase a puppy im in sac,california USA my number is(916)856-2194 thank you

Leave a Reply

Menu
Contact
Newsletter
* = required field